După greşeală lui Adam,din grădina Edenului relaţia OM-DUMNEZEU a căpătat o altă formă.Vedem în Vechiul Testament cum oameni ajunseră într-o stare profundă de degradare sufletească,până la venirea lui Hristos. Ca exemplu solid avem cele două cetăţi, Sodoma şi Gomora sau vremea lui Noe,vremea trăirii Sf Prooroc Ilie s.a.m.d.
Iată că,după Dumnezeiască patimă,reînoirea noastră cu Dumnezeu a devenit Sfânta şi Dumnezeiască Liturghie,taină în care nici măcar SFINŢII ÎNGERI nu pot să vadă şi să cuprindă harul Duhului şi să vadă pe Mirele ceresc,pe Arhiereul nostru, Hristos. Cu toate acestea minunata slujire a Liturghiei a fost dată în mâna oamenilor. Ce mare dar...un rasofor de la schitul Sihla, spunea foarte frumos despre Sfânta Liturghie:,, Slujirea Liturghiei a fost lăsată în mâna oamenilor tocmai din cauza neputinţei lor. Dacă Hristos oferea slujirea în mâna îngerilor,aceştia cereau de la noi curtenie pe deplin>Noi suntem drepţi,aşa că şi voi trebuie să fiţi că noi< Iar pentru această a lăsat Dumnezeu slujirea în mainle oamenilor,pentru a putea înţelege neputinţele credincioşilor din Biserica"
Noi,mergând la Dumnezeiască Liturghie, Suntem conştienţi de ceea ce se întâmplă în faţă noastră? Iar dacă am fi,am putea cuprinde pe deplin faptele din jurul nostru..?!?! Câtă smerenie are Dumnezeu...,,Gustaţi şi vedeţi,că bun este Domnul"(Psalmul 33)Iată cum Hristos se pune jertfă de milă,asupra noastră. Cât de mare este taină această. Cel care ţine înmâna lumea,se face încăput în Sf Potir,spre a fi nouă pavăză de păcate,curăţie de toate cele rele şi de a ne fi nouă împlinire desăvârşită. De ce a făcut totuşi Hristos toate acestea,dacă este Dumnezeu, nu putea să lucreze altfel,fără să fie chinuit?! Ba da. Dar aşa cum osanadirea a venit prin om,tot prin Om trebuia să vină şi izbăvirea. Dacă Hristos nu se jertfea pe cruce,ce rost avea să o facă şi Mucenicii,ce rost avea că noi să ne ducem crucea în spate...să suferim?! Sf. Liturghie sub aspect exterior este săvârşită în câteva ore, dar pentru că ea uneşte cerul cu pământul este veşnică. Chiar dacă ritualul pare încheiat, el de fapt continuă, prin noi credincioşii Bisericii, căci rugăciunea nu se întrerupe niciodată, nu are început şi nici sfârşit în vecii vecilor, Amin!
Dacă un tânăr/tânăra se căsătoreşte datoria lui de tată sau de mama este să-şi educe şi să-şi crească copii în frică de Dumnezeu şi să le insufle cele sfinte de la bun început. Şi de ce ?! Să o luăm practic! Dacă un copăcel este strâmb,îl poţi îndrepta doar cât este puiet,după ce creşte el se întăreşte şi va rămâne aşa,indiferent ce ai face,el va rămâne aşa. Tot la fel şi copilul,în timpul creşterii sale. Dacă atunci când este mic îl înveţi cele bune şi stăruieşti aşa mult timp,fără a fi bineînţeles prea insistent pentru a nu-i afecta bună creştere duhovnicească. Dacă nu te ocupi din timp de el,şi îi dai voie să rămână aşa,fără principii morale şi duhovniceşti,mai târziu poate fi prea târziu,deoarece este deja foarte sigur pe convingerile sale.indiferent dacă sunt,sau nu bune. Să ne amintim şi ce a spus Dumnezeu,ce a poruncit încă de la facerea lumii,,Creşteţi,şi va imultiti,şi stăpâniţi pământul şi-l supuneţi;şi stăpâniţi peste peştii marii,peste păsările cerului,peste toate animalele,peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi pe tot pământul"(Facerea 1,28)....